Cercul vicios al saraciei

Ghita e un copil de 10 ani care traieste intr-una din cele 45% de familii din mediul rural din Romania. Spre deosebire de colegii lui de scoala, Ghita e un norocos – tatal lui nu-i unul dintre betivii satului asa ca doar o data pe saptamana vine beat acasa. Astfel, daca Ghita e destul de destept sa nu fie acasa cand vine acasa taica-sau, scapa de bataie.

Ghita nu e neaparat prost si in teorie are aceeasi sansa ca si un copil crescut intr-o familie normala. Insa s-a nascut la sat, intr-o familie ce practica agricultura de subzistenta cultivand un petec de pamant mult prea mic pentru a produce ceva mai mult decat strictul necesar pentru familie si animalele de langa casa. Practic familia lui lucreaza pamantul si creste animale timp de un an doar pentru a-si asigura mancarea. Din nefericire pentru Ghita, el creste crezand ca asta e normalul, fara sa aibe acces la ceva ce sa-i schimbe mentalitatea.

Scoala ar putea sa-l schimbe, dar scoala la sat e o gluma sinistra. In primul rand, cred ca inca sunt clase “mixte” cu 2-3 copii de clasa intai, 2-3 de clasa a 2-a si asa mai departe, pentru ca n-ai de unde sa strangi 30 de copii din acceasi generatie intr-un sat. Asa ca ai un profesor sau un invatator ce preda un ghiveci de materii unor elevi de diferite nivele. Pe unii-i invata sa deseneze bastonase iar in acelasi timp altora le vorbeste despre compuneri si analiza literara. Pe unii-i invata ca 1+1=2 in timp ce altora le vorbeste de fractii si le arata ecuatii simple. Aceeasi era situatia si cu clasele 5-8, totul se face (sau hai, se facea acum 3-4 ani) la gramada. In conditiile astea, scoala e absolut inutila pentru Ghita pentru ca-l invata doar sa citeasca cat de cat, sa-si scrie chinuit numele si sa poata face mental niste adunari si scaderi. In al doilea rand, in familia lui sunt mai importante animalele si munca campului decat scoala, asa ca parintii lui mai degraba-l trimit cu vacile pe camp decat sa-l puna sa-si faca lectiile. Oricum, putinii bani facuti de familie nu mai ajung si pentru caiete, creioane, stilouri sau carti. E mai important pentru capul familiei sa poata sa mearga la crasma satului seara, dupa o lunga zi de munca pe camp. Ghita n-o sa ajunga nici macar la liceu pentru ca parintii lui nu vor avea bani sa-l tina la liceu intr-un oras si pentru ca, oricum, lui Ghita ii lipseste ceea ce ar fi trebuit sa invete in clasele 1-8.

Interactiunea cu oameni mai deschisi la minte ar putea sa-l schimbe. Insa el n-are unde sa-i intalneasca pe oamenii aia. In jurul lui e familia lui si alte familii la fel, sunt colegii lui de scoala ce-s in exact aceeasi situatie si, daca e mai norocos, cateva saptamani pe an niste copii “de la oras” veniti “la bunici”. Dar aia oricum nu-l baga-n seama pentru ca ei sunt “de la oras” iar el e “de la tara”. Ei vorbesc de internet, jocuri pe PC si Justin Bieber; el vorbeste de sapa, oi, vaci si cai. Si oricum, chiar daca ar interactiona 2 saptamani cu niste copii crescuti la oras, nu s-ar schimba mare lucru.

Accesul la cultura l-ar putea schimba – prin cultura ma refer la cea mai ieftina forma de cultura, cititul (ca orice altceva e mult dincolo de posibilitatile unui copil nascut la sat). Dar el abia-abia a invatat sa citeasca la scoala. Nu pentru c-ar fi prost ci datorita motivelor de mai sus. Si nici pe parinti nu se poate baza sa-l invete, in cel mai bun caz parintii lui citesc la fel “de bine” ca si el. Multi din generatia parintilor au doar 4 clase pentru ca era mai importanta munca pe camp. Si oricum, daca prin casa lor s-ar rataci o carte, ar fi folosita la aprinsul focului, nu la citit. Si chiar daca cumva, printr-o minune, Ghita ar descoperi placerea cititului, n-ar putea sa-si ia o carte cu el si s-o citeasca cand e pe camp cu vacile. Ceilalti copii si-ar bate joc de el si i-ar mai si scapa niste pumni. Pai ce, de ce sa fie Ghita diferit de ei, e prost cumva? Nu poate sa joace cu ei o septica in timp ce fumeaza niste tigari sutite de la parinti?

Accesul la informatie ar putea sa-l schimbe. Dar la sat nu prea vin ziarele, exceptand Click si Libertatea. Si oricum, ce stie el despre utilitatea ziarelor vine de la parintii lui, ce le foloseau pe vremea comunismului, cand la sat nu ajungea hartia igienica. Unii inca le folosesc. Chiar daca ar ajunge si alte ziare, nu s-ar shimba cu mult lucrurile deoarece chiar si prin ziarele alea “serioase” scriu in ultimul timp toti cretinii, care pentru o ciorba dezinformeaza fara jena si nu se preocupa sa informeze cititorii ci sa-i manipuleze. S-ar putea informa de pe internet, dar tot ce a auzit el de internet se rezuma la facebook si porntube, de la un verisor ceva mai mare si neastamparat. Si in niciun caz nu se regasesc pe lista de prioritati calculatorul si accesul la internet. O gospodarie fara canalizare, cu wc-ul in fundul curtii si fara apa curenta are alte prioritati. O antena satelit pentru OTV, Antena 1-3, ProTV pentru comedii si TarafTV pentru muzica e mult mai importanta decat un calculator si accesul la internet. Iar un calculator e foarte scump pentru familia lui Ghita, cu banii necesari pentru un calculator se pot cumpara 4 porci, iar aia ar asigura necesarul de carne al familiei timp de un an.

Asa ca Ghita va creste pentru a deveni doar un alt taran ce munceste o bucata mica de pamant, mult prea mica pentru a asigura si altceva decat strictul necesar pentru familie si pentru animalele de pe langa casa. Si la un moment dat, Ghita va face niste copii, pe care-i va creste asa cum stie el. Adica asa cum l-au crescut pe el parintii lui.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *